pricolici

Etimologie

Origine necunoscută. Aparține unei mitologii populare foarte răspândite, confer germană Werwolf, franceză loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvântului trebuie să vedem neogreacă λύϰος (lýkos, „lup”). Prima parte rămâne nesigură; greacă θρίξ (thríz, „păr”) (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός (príkós, „amar, trist”) convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu vârcolac (Tiktin) nu este sigură.

Definiții

1. (în superstiții) duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale.
2. (p. gener.) strigoi.
3. (fig.) epitet dat unui copil neastâmpărat.

Declinare

Sinonime: 1-2: stafie, strigoi, vârcolac, 3: pici, prichindel, puști, țânc