pricinuitor
/pri.ʧi.nu.iˈtor/Etimologie
Din a pricinui + sufixul -tor.
Definiții
- care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva.
Din a pricinui + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pricinuitor | pricinuitori |
| genitiv-dativ | pricinuitorului | pricinuitorilor |
| vocativ | pricinuitorule | pricinuitorilor |
| articulat | pricinuitorul | pricinuitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică