pricaz
/pri'kaz/Etimologie
Din slavă (veche) pricazŭ.
Definiții
- (reg.) lucru, întâmplare care pricinuiește cuiva necaz, pagubă, nenorocire; semn rău, piază rea.
- (p.ext.) pagubă însemnată (în vite) suportată de cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pricaz | pricazuri |
| genitiv-dativ | pricazului | pricazurilor |
| vocativ | pricazule | pricazurilor |
| articulat | pricazul | pricazurile |