pribegie
/pri.be'ʤi.e/Etimologie
Din pribeag + sufixul -ie.
Definiții
- faptul de a pribegi.
- rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare.
- părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pribegie | pribegii |
| genitiv-dativ | pribegiei | pribegiilor |
| vocativ | pribegie | pribegiilor |
| articulat | pribegia | pribegiile |