pribeagă
/priˈbe̯a.gə/Etimologie
Din pribeag.
Definiții
- persoană care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinară; străină.
- persoană refugiată, fugară, emigrantă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pribeagă | pribege |
| genitiv-dativ | pribegei | pribegelor |
| vocativ | pribeago | pribegelor |
| articulat | pribeaga | pribegele |