pribeag
/priˈbe̯ag/Etimologie
Din slavă (veche) prĕbĕgŭ.
Definiții
- care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
- refugiat, fugar, emigrant.
- singur, izolat, răzleț.
Din slavă (veche) prĕbĕgŭ.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pribeag | pribegi |
| genitiv-dativ | pribeagului | pribegilor |
| vocativ | pribeagule | pribegilor |
| articulat | pribeagul | pribegii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică