prezbiter
/prez.bi'ter/Etimologie
Din neogreacă πρεσβυτοσ (presbytos), franceză presbytère.
Definiții
- titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul bisericesc; (spec.) preot.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prezbiter | prezbiteri |
| genitiv-dativ | prezbiterului | prezbiterilor |
| vocativ | prezbiterule | prezbiterilor |
| articulat | prezbiterul | prezbiterii |