prescuriță
/pres.ku'ri.ʦə/Etimologie
Din prescură + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) (Sempervivum soboliferum sau Sempervivum globiferum) plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori alb-gălbui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prescuriță | prescurițe |
| genitiv-dativ | prescuriței | prescurițelor |
| vocativ | prescuriță | prescurițelor |
| articulat | prescurița | prescurițele |