prepondera
/pre.pon.de'ra/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză prépondérer < latină praeponderare ("a cântări mai greu").
Definiții
- (v.intranz.) (livr.) a ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, valoare, greutate, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | prepondera | preponderau |
Sinonime: precumpăni, predomina
preponderare
/pre.pon.de'ra.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din prepondera.
Definiții
- acțiunea de a prepondera și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | prepondera | preponderări |
| genitiv-dativ | preponderării | preponderărilor |
| articulat | preponderarea | preponderările |