prepelicar
/pre.pe.li'kar/Etimologie
Din prepeliță + sufixul -ar. Confer sârbocroată prepelicar.
Definiții
- rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prepelicar | prepelicari |
| genitiv-dativ | prepelicarului | prepelicarilor |
| vocativ | prepelicarule | prepelicarilor |
| articulat | prepelicarul | prepelicarii |