← înapoi la căutare

preoțime

/pre.oˈʦi.me/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din preot + sufixul -ime.

Definiții

  1. tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpreoțime—
genitiv-dativpreoțimii—
vocativpreoțime—
articulatpreoțimea—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică