prelată
/pre'la.tə/Etimologie
Din franceză prélart.
Definiții
- bucată de pânză deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, un autovehicul staționat, diverse materiale etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prelată | prelate |
| genitiv-dativ | prelatei | prelatelor |
| vocativ | prelată | prelatelor |
| articulat | prelata | prelatele |