pregeta
/pre.ʤeˈta/Etimologie
Din latină pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare.
Definiții
- (v.intranz.) (pop.) a sta pe gânduri înainte de a face ceva; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pregeta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pregeta | pregetau |
Sinonime: ezita, șovăi; cruța, întârzia, precupeți, zăbovi