prefațator
/pre.fa.ʦa'tor/Etimologie
Din a prefața + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prefațator | prefațatori |
| genitiv-dativ | prefațatorului | prefațatorilor |
| vocativ | prefațatorule | prefațatorilor |
| articulat | prefațatorul | prefațatorii |