prefăcătură
/pre.fə.kə'tu.rə/Etimologie
Din a preface + sufixul -ătură.
Definiții
- rarprefacere.
- prefăcătorie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prefăcătură | prefăcături |
| genitiv-dativ | prefăcăturii | prefăcăturilor |
| vocativ | prefăcătură | prefăcăturilor |
| articulat | prefăcătura | prefăcăturile |