prefăcătorie
/pre.fə.kə.to'ri.e/Etimologie
Din prefăcător + sufixul -ie.
Definiții
- mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prefăcătorie | prefăcătorii |
| genitiv-dativ | prefăcătoriei | prefăcătoriilor |
| vocativ | prefăcătorie | prefăcătoriilor |
| articulat | prefăcătoria | prefăcătoriile |