← înapoi la căutare

predica

/pre.di'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină praedicare.

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre clerici) a rosti o predică.
  2. (v.tranz.) a recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc.

Declinare

CazSingularPlural
verbpredicapredicau

predicat

/pre.di'kat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză prédicat < latină praedicatum.

Definiții

  1. (gram.) parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului.
  2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpredicatpredicate
genitiv-dativpredicatuluipredicatelor
vocativpredicatulepredicatelor
articulatpredicatulpredicatele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică