← înapoi la căutare

precupețire

/pre.ku.pe'ʦi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din precupeți.

Definiții

  1. acțiunea de a precupeți și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprecupețireprecupețiri
genitiv-dativprecupețiriiprecupețirilor
vocativprecupețire, precupețireoprecupețirilor
articulatprecupețireaprecupețirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică