precipițiu
Etimologie
Din latină praecipitium.
Definiții
- (înv.) abis, prăpastie.
- cădere de la înălțime.
- (fig.) dezastru, ruină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | precipițiu | precipiții |
| genitiv-dativ | precipițiului | precipițiilor |
| vocativ | precipițiule | precipițiilor |
| articulat | precipițiul | precipițiile |