preacântare
/pre̯a.kɨn'ta.re/Etimologie
Din preacânta.
Definiții
- acțiunea de a preacânta și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | preacântare | preacântări |
| genitiv-dativ | preacântării | preacântărilor |
| vocativ | preacântare, preacântareo | preacântărilor |
| articulat | preacântarea | preacântările |