pradă
/ˈpra.də/Etimologie
Din latină praeda.
Definiții
- faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare.
- (concr.) totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război).
- persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva.
- vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; (p.ext.) vânat; (p.gener.) orice poate servi drept hrană viețuitoarelor.
- (reg.) risipă, cheltuială inutilă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pradă | prăzi |
| genitiv-dativ | prăzii | prăzilor |
| vocativ | pradă | prăzilor |
| articulat | prada | prăzile |