praxis
Etimologie
Din neogreacă práxis.
Definiții
- pricepere dobândită printr-o practică îndelungată.
- document oficial care deservește un fapt; act.
- lege nescrisă consfințită de tradiție, care este proprie unui popor sau unei colectivități de oameni; obicei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | praxis | — |
| genitiv-dativ | praxisului | — |
| articulat | praxisul | — |