pramatie
/pra'ma.ti.e/Etimologie
Din neogreacă πρα (γχ)ματια (pra (gh)matía).
Definiții
- (fam.) persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pramatie | pramatii |
| genitiv-dativ | pramatiei | pramatiilor |
| vocativ | pramatie | pramatiilor |
| articulat | pramatia | pramatiile |