praftoriță
/'praf.to.ri.ʦə/Etimologie
Din praftură + sufixul -iță.
Definiții
- pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | praftoriță | praftorițe |
| genitiv-dativ | praftoriței | praftorițelor |
| vocativ | praftoriță | praftorițelor |
| articulat | praftorița | praftorițele |