adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză pratique < latină practicus.
Definiții
- care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real.
- care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, util, comod sau economicos.
- (despre oameni) care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; (p.ext.) îndemânatic, destoinic, priceput.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză pratiquer (după practică).
Definiții
- (v.tranz.) a exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa.
- (v.tranz.) (rar) a pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința.
- (v.tranz.) a face, a executa; a efectua.
Exemple
- Practică virtutea.
- Se practică un anumit procedeu.
- A practica o gaura într-un perete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | practica | practicau |