prăpădenie
/prə.pəˈde.ni.e/Etimologie
Din a prăpădi + sufixul -enie.
Definiții
- (pop.) stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare).
- situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri.
- cauză care distruge, nimicește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prăpădenie | — |
| genitiv-dativ | prăpădeniei | — |
| vocativ | prăpădenie | — |
| articulat | prăpădenia | — |