prăgar
/prə'gar/Etimologie
Din prag + sufixul -ar.
Definiții
- (reg.) fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prăgar | prăgare |
| genitiv-dativ | prăgarului | prăgarelor |
| vocativ | prăgarule | prăgarelor |
| articulat | prăgarul | prăgarele |