prăfuleț
/prə.fu'leʦ/Etimologie
Din praf + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui praf; prăfușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prăfuleț | prăfulețe |
| genitiv-dativ | prăfulețului | prăfulețelor |
| vocativ | prăfulețule | prăfulețelor |
| articulat | prăfulețul | prăfulețele |