prăda
/prəˈda/Etimologie
Din latină praedare.
Definiții
- (v.tranz.) a jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț.
- a sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru prăda.
Exemple
- L-au prădat noaptea hoții.
- Bandiții au prădat banca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | prăda | prădau |
Sinonime: 1: jefui, fura, devasta, jefui, sparge, (livr.) devaliza, 2: deposeda, răpi