prădalică
/prə'da.li.kə/Etimologie
Din slavă (veche) prădalica.
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească) bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a proprietarului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prădalică | prădalice |
| genitiv-dativ | prădalicei | prădalicelor |
| vocativ | prădalică | prădalicelor |
| articulat | prădalica | prădalicele |