prânzișor
/prɨn.zi'ʃor/Etimologie
Din prânz + sufixul -ișor.
Definiții
- (înv. și pop.) prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț.
- loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prânzișor | prânzișoare |
| genitiv-dativ | prânzișorului | prânzișoarelor |
| vocativ | prânzișorule | prânzișoarelor |
| articulat | prânzișorul | prânzișoarele |