povățuitor
/po.və.ʦu.i'tor/Etimologie
Din a povățui + sufixul -tor.
Definiții
- (adesea adjectival) persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzește.
- ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | povățuitor | povățuitori |
| genitiv-dativ | povățuitorului | povățuitorilor |
| vocativ | povățuitorule | povățuitorilor |
| articulat | povățuitorul | povățuitorii |