potronic
/po'tro.nik/Etimologie
Din poloneză póltoraczny.
Definiții
- monedă poloneză de argint, care a circulat și în țările românești (în sec. XVII-XVIII) mai ales în Moldova.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | potronic | potronici |
| genitiv-dativ | potronicului | potronicilor |
| vocativ | potronicule | potronicilor |
| articulat | potronicul | potronicii |