potir
/po'tir/Etimologie
Din slavă (veche) potirĩ.
Definiții
- cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte); (p.ext.) conținutul acestei cupe.
- (spec.) pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică.
- (p.anal.) parte a unei flori alcătuită din corolă și caliciu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | potir | potire |
| genitiv-dativ | potirului | potirelor |
| vocativ | potirule | potirelor |
| articulat | potirul | potirele |