poteră
/po'te.rə/Etimologie
Din bulgară потeра (potera), sârbocroată potera.
Definiții
- ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | poteră | poteri |
| genitiv-dativ | poterii | poterilor |
| vocativ | poteră | poterilor |
| articulat | potera | poterile |