← înapoi la căutare

potența

/po.ten'ʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din potență.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură).

Declinare

CazSingularPlural
verbpotențapotențau

potență

/poˈten.tsə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină potentia.

Definiții

  1. putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpotențăpotențe
genitiv-dativpotențeipotențelor
vocativpotențăpotențelor
articulatpotențapotențele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică