potecuță
/po.te'ku.ʦə/Etimologie
Din potecă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui potecă; potecea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | potecuță | potecuțe |
| genitiv-dativ | potecuței | potecuțelor |
| vocativ | potecuță | potecuțelor |
| articulat | potecuța | potecuțele |