postelnicie
/pos.tel.ni'ʧi.e/Etimologie
Din postelnic + sufixul -ie.
Definiții
- demnitatea sau funcția de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercita această funcție.
- instituție condusă de un postelnic; (mai târziu) ministerul Afacerilor Externe; clădirea în care se afla această instituție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | postelnicie | — |
| genitiv-dativ | postelniciei | — |
| vocativ | postelnicie | — |
| articulat | postelnicia | — |