postelnic
/pos'tel.nik/Etimologie
Din slavă (veche) posteĩlnikŭ.
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu.
- (mai târziu) ministru al Afacerilor Externe.
- titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | postelnic | postelnici |
| genitiv-dativ | postelnicului | postelnicilor |
| vocativ | postelnicule | postelnicilor |
| articulat | postelnicul | postelnicii |