poslușnic
/po'sluʃ.nik/Etimologie
Din slavă poslušĩnikŭ.
Definiții
- (în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) slujitor la un boier sau la o mănăstire, scutit de dări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | poslușnic | poslușnici |
| genitiv-dativ | poslușnicului | poslușnicilor |
| articulat | poslușnicul | poslușnicii |