posconiță
/pos'ko.ni.ʦə/Etimologie
Din slovacul poskonica, maghiară paszkonca.
Definiții
- pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | posconiță | posconițe |
| genitiv-dativ | posconiței | posconițelor |
| vocativ | posconiță | posconițelor |
| articulat | posconița | posconițele |