poruncitor
/po.run.ʧi'tor/Etimologie
Din a porunci + sufixul -tor.
Definiții
- care poruncește, ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine.
- care exprimă o poruncă, un ordin; (p.ext.) autoritar.
Exemple
- Om poruncitor.
- Ton poruncitor.
Din a porunci + sufixul -tor.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică