porumbar
/po.rum'bar/Etimologie
Din porumbă + sufixul -ar.
Definiții
- (bot.) (Prunus spinosa) arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel, scorombar.
- (ornit.) adăpost pentru porumbei; porumbărie, hulubărie.
- (agr., constr.) construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie.
- (ornit.; reg.) specie de uliu.
Exemple
- Porumbar de porumb.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | porumbar | porumbari |
| genitiv-dativ | porumbarului | porumbarilor |
| vocativ | porumbarule | porumbarilor |
| articulat | porumbarul | porumbarii |
Sinonime: (bot.) porumbel, (înv. și reg.) târn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin, 1: porumbărie, (reg.) hulubărie, 2: coșar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă, (ornit.) erete, uliu