porucic
/po'ru.ʧik/Etimologie
Din rusă поруkик (porucik).
Definiții
- (înv.) locotenent; (p.gener.) ofițer (rus).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | porucic | porucici |
| genitiv-dativ | porucicului | porucicilor |
| vocativ | porucicule | porucicilor |
| articulat | porucicul | porucicii |