portcuțit
/por.tku'ʦit/Etimologie
Din port- + cuțit (după franceză porte-couteau).
Definiții
- organ al unei mașini-unelte de așchiere care servește la fixarea în poziția dorită a unuia sau a mai multor cuțite, în vederea prelucrării pieselor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | portcuțit | portcuțite |
| genitiv-dativ | portcuțitului | portcuțitelor |
| vocativ | portcuțitule | portcuțitelor |
| articulat | portcuțitul | portcuțitele |