portar
/por'tar/Etimologie
Din poartă + sufixul -ar.
Definiții
- persoană însărcinată cu paza (intrării) unei întreprinderi, a unei instituții, a unei case de locuit etc.
- boier însărcinat cu paza curții domnești (și cu alte treburi de protocol, administrative etc.).
- sportiv dintr-o echipă care apără spațiul porții proprii spre a evita primirea de goluri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | portar | portari |
| genitiv-dativ | portarului | portarilor |
| vocativ | portarule | portarilor |
| articulat | portarul | portarii |