← înapoi la căutare

popicărie

/po.pi.kə'ri.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din popic + sufixul -ărie.

Definiții

  1. loc, teren, local (special amenajat) unde se joacă popice.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpopicăriepopicării
genitiv-dativpopicărieipopicăriilor
vocativpopicăriepopicăriilor
articulatpopicăriapopicăriile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică