popic
/'po.pik/Etimologie
Din pop + sufixul -ic.
Definiții
- (la pl.) joc distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice, fasonate la strung și așezate într-o anumită ordine, jucătorii urmărind să răstoarne cât mai multe dintre ele de la distanță, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului.
- (la pl.) popicărie.
- piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | popic | popice |
| genitiv-dativ | popicului | popicelor |
| vocativ | popicule | popicelor |
| articulat | popicul | popicele |