ponton
/pon'ton/Etimologie
Din franceză ponton.
Definiții
- pod plutitor improvizat, format dintr-o platformă de scânduri susținută de bărci sau de alte vase legate între ele.
- ambarcație care susține platforma unui astfel de pod.
- platformă construită pe o ambarcație și destinată acostării navelor.
- vas fără motor și fără punte, care, fiind remorcat, servește la transportul mărfurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ponton | pontoane |
| genitiv-dativ | pontonului | pontoanelor |
| articulat | pontonul | pontoanele |