pontator
/pon.ta'tor/Etimologie
Din a ponta + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp.
- persoană care pontează bani la jocurile de noroc; pont, pontaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pontator | pontatori |
| genitiv-dativ | pontatorului | pontatorilor |
| vocativ | pontatorule | pontatorilor |
| articulat | pontatorul | pontatorii |